Flowers in Chania

10 ianuarie

Analizez, cu mare interes, evolutia mondiala sau mai degraba o involutie pe mai toate planurile. Incerc sa schitez un plan pentru acest an si sincer ceva din mine imi spune ca nu e treaba mea sa ma mai amestec in putinta de a iesi din mizerie si ignoranta… privesc spre o masa din ce in ce mai mare a populatiei sub limita de subzistenta dar si spre megaorgoliile care o genereaza. Imi amintesc de un pseudo filozof care imi spunea pe vremea cand aveam aproape 20 de angajati ca ar fi bine sa multumesc pentru firimiturile ce raman de la acestia si sa-mi bag mintile in cap. Astazi acei ce, cu multa „empatie”, imi mai lasau cateva ceva in urma lor au disparut gratie sistemului care a reusit sa-i duca si sa-i tina intr-o falsa poveste. Privesc spre mai marii lumii, marionete pe sarmele unor filozofii necompatibile cu notiunea de echilibru si ii vad si pe acestia cum incearca sa mai arunce cate o mana de sperante desarte peste multimea care se supune, agitand o cratita goala, implorand sa fie macar colorata de o urma de hrana. Asa au inceput sa decada toate marile imperii si cadrul nu s-a schimbat. Ma intreb ce se va intampla cand si ultimul imperiu de pe Terra va face implozie. Lipsa educatiei si politicile de ingradire, a posibilitatii de acces la aceasta, au transformat miliarde de oameni intr-o masa incomoda pentru cei ce se afla la butoane. Pana si ultima reduta, creativitatea, curand, va fi de domeniul SF-ului, dar despre creativitate si IA voi reveni cat de curand. Ma amuz ca „baietii destepti” nu vad cat de utile le vor mai fi butoanele in ziua cand nu va mai fi energie electrica.

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: