Posibil,daca ne dorim, sa ne putem vedea asa cum suntem, fara masti, posibil sa credem ca stim dar de fapt nu prea stim nimic si iata ca mai intalnim un prag, cel al crezutului ca totul ni se cuvine, ca suntem un fel de burice ai universului. Probabil ca daca am dori sa ne uitam de acolo de sus, unde ne poarta egoul, am vedea cat suntem de neinsemnati si cum mintea alimenteaza un drum fals spre „totul mi se cuvine”. Venim in aceasta lume curati imbracati doar in lumina si atunci cand plecam, posibil, sa pornim tot spre lumina, asta daca cumva am inteles ca viata ne este data pentru a merge in smerenie catre lumina. Fiecare este liber sa-si aleaga calea si iertare daca insiruirea mea de litere, de astazi, a generat nemultumire cuiva.
