Iubirea nu doare. Daca dorim sa vorbim despre durere, atunci putem aduce in discutie dorul. Dorul este ratacirea, singuratatea, neimplinirea, este durerea pe care o incercam privind de unde am plecat si dorinta de reintoarcere, dupa ce vom incheia bucata de drum ce ne-a fost oferita pentru a creste. Decuplarea din momentul venirii noastre in aceasta lume, ne va face sa simtim uitarea, ratacirea, neintelegerea. Va ramane insa dorul de Acasa, dar odata ajunsi aici, vom redescoperi si intelege iubirea la cote si mai inalte. Dar drumul nostru nu are sfarsit, nu se termina nici acum, nici pe aceasta planeta. Dorul este de fapt chemarea pe care fiecare dintre noi o are, pentru a decela ceea ce nu este de inteles. Cum ar putea baza crestinismului sa doara?
