Într-o dimineață însorită, în timp ce se plimba prin Parcul Steglitz din Berlin, Franz Kafka a întâlnit o fetiță care plângea. Fără să știe de ce, plânsul ei l-a durut atât de tare, încât trebuia să afle de ce. O chema Elsi și își pierduse păpușa, pe draga ei Brigitte. „Dar păpușa ta nu s-a pierdut, a plecat într-o călătorie și ți-a trimis o scrisoare. O, cum am uitat! Desigur, ți-o aduc mâine. Eu sunt poștașul păpușilor”. Și, timp de trei săptămâni, Franz Kafka i-a scris lui Elsi, în fiecare zi, câte o scrisoare.
