Parintii amprenteaza evolutia copiilor cu propriile adevaruri. Copii se nasc curati si usor, usor se incarca cu mesajele care incep sa le afecteze interiorul. Adultii, nestiind mare lucru despre meseria de parinte, fac totul pentru a-si invata copii sau ii dau pe mana altor adulti crezand ca scapa de responsabilitati. Un parinte nu transmite o invatatura punctuala ci insoteste copilul in drumul sau, ajutandu-l sa inteleaga si sa evolueze singur, sa acumuleze valori in interiorul sau astfel incat sa poata lua mai tarziu, oricand decizii corecte. Restul este doar o contributie nefericita pentru infantilizare. Asumarea si responsabilizarea,gasirea caii de mijloc nu fructifica decat daca sufletul a primit informatii exterioare benefice, relationale, intr-un mediu pasnic si bazat pe compasiune. Am intalnit in ultimii 30 de ani mii de parinti care afirmau ca nu stiu ce sa faca pentru ca cei mici nu asculta dar foarte putini dintre cei ce cautau solutii ( tehnici si continut) pentru a transmite ceva copiilor pentru ca acestia sa asculte. Exista si multi adulti, parinti sau educatori care constientizeaza ca nu exista vina, ci doar responsabilitate legata de ralatia adult-copil.
