
Un cersetor aflat la baza scarii de la metrou, repeta necontenit: „va rog ajutati-ma!” Zeci de oameni treceau pe langa el, incapabili sa auda mesajul sau. Avea un singur picior si doua carje si dorea sa ajunga sus la capatul scarii, unde era lumina si de unde putea vedea cerul. L-am intrebat daca imi accepta ajutorul iar raspunsul a venit din stralucirea privirii sale agatandu-se de bratul pe care-l intindeam catre el.
Posibil ca putini sa stie faptul ca venirea noastra pe lume reprezinta o prima trauma pe cat se poate de majora.
Despartirea de pantecul care ne-a acordat hrana zilnica si de cele mai multe ori, si pe cea spirituala, si venirea in lumea materiala este insotita atat de sunetele facerii emise de mama dar si de primul sunet pe care il scoatem atunci cand aerul se intalneste cu lichidul inca aflat in plamanii nostri.
Povestea de astazi este despre sunete si cuvinte: venim pe lume emitand un prim sunet poate de durere, poate de emotia schimbarii, sau poate de faptul ca nu mai avem in jurul nostru lichidul cu care ne hranisem luni de zile.
Cand am crescut, sunetele au inceput sa prinda contur, incercand sa-i imitam pe cei din jur (am intalnit chiar un caz cand primul cuvant nu a fost nici mama nici tata ci caca). Dupa primul an de viata, chiar incercam mici insiruiri de sunete amestecate cu un limbaj nonverbal.
Cand in sfarsit acumulam un minim de vocabular, aratam catre obiectele din jurul nostru emitand sunete care incearca sa le defineasca. Regretabil este ca putini stiu ca acele sunete indica obiecte si nu sunt obiectele in sine. In diverse culturi, acelasi cuvant poate avea interpretari multiple, schimband poate de la baza intelesul unui mesaj. As mai adauga ca in timp, creierul incepe sa functioneze pe baza tiparelor pe care le primeste in fiecare moment, folosindu-le asa cum va considera ca ii este mai facil, comod, familiar.
Probabil ca o mare tara o reprezinta si nivelul de educatie pe care fiecare dintre noi o primeste si o asimileaza.
Va propun un mic exercitiu si anume folosirea expresiei: “Pot sa”
“Pot sa?” urmat de o actiune ce reprezinta o intrebare adresata unei alte persoane, raportat la putinta personala de a face acea actiune. Adica nefiind sigur pe puterile mele, cer parerea altcuiva (probabil nefiind pregatit pentru un refuz).
Deci intrebarea corecta ar fi: imi permiteti sa… sau, deranjeaza pe cineva daca…
Revenind la personajul nostru am putea sa-i intelegem, sa-i simtim pe cei din jurul nostru, mai ales cand cer ajutor dar cererea lor ajunge deformat, printr-un mecanism fizico chimic, in mintea noastra?
Consider ca a filtra sunetele, cuvintele, mesajele, la nivelul sufletului poate, de cele mai multe ori, sa ne faca sa simtim emotia celuilalt astfel incat sa putem raspunde in acelasi registru empatic sau cu compasiune.
Care este sunetul iubirii? Care este cuvantul care indica iubirea? In liniste iubirea se simte si se daruieste!