O linie de start, simbolica, pentru a porni pe o cale spre scara evolutiei noastre spirituale, este sa intelegem, sa ne dorim, sa ne vedem asa cum suntem si nu ascunzandu-ne in spatele unor masti. Daca facem primul pas deja vom fi calauziti, din interior, de o caldura tainica pe care cei mai multi o cauta, din nefericire, in afara. Daca acest moment nu vine in viata noastra de la sine, atunci poate ar fi cuminte sa nu ne lansam in actiuni riscante. Everestul nu poate fi urcat in papuci din matase. Si daca Universul ne va da un moment de ragaz, pentru a sta de exemplu cu piciorul in ghips, atunci este bine sa intelegem si sa multumim. Calea spre interior porneste de la o usa care se deschide intre doua pauze de bazaiala a mintii.
