Hrana zilnica pentru suflet

Nisipul din clepsidra omenirii se scurge firesc dar se apropie de sfarsit si asa cum ne comportam, mai mult distrugand, chiar prin aparentele beneficii ale tehnologiei, incerc un sentiment straniu ca mana care intoarce clepsidra nu va mai avea motive serioase sa o faca. Personal aduc multumiri, cat de des pot pentru fiecare fir de nisip care prin caderea lui aduce cu sine puterea de a ne inalta.

Imi amintesc de lunile, de stagiu militar, cand in paralel cu programul de instructie eram si proiectionist la clubul unitatii. Chiar daca efortul de a avea filme indiene era foarte mare, reuseam destul de des sa le obtin, spre satisfactia colegilor. Astazi se implinesc 86 de ani de cand o voce si o ambitie deosebita a venit sa aduca recunoasterea talentului sau. Va invit sa descoperiti cateva cantece, imagini si un articol despre Naarghita.

Un moment, ce merita readus in discutie, poate mai ales pentru generatia putin interesata de istorie dar care a facut ca societatea franceza sa fie divizata pentru multi ani, a fiost afacerea Dreyfus.

Cu cat cainii latra mai tare cu atat pericolul sa muste scade, de la 2.5 la 5%.

Ziua artei fotografice in Romania este sarbatorita pe 11 ianuarie fiind dedicata primului fotograf de razboi, cel ce a fost, Carol Popp de Szathmari. O strangere de mana si respect pentru echipa „Cultura la duba” si articolul lor dedicat. Va invit sa descoperiti o colectie a imaginilor, grafica si pictura aici.

Analizez, cu mare interes, evolutia mondiala sau mai degraba o involutie pe mai toate planurile. Incerc sa schitez un plan pentru acest an si sincer ceva din mine imi spune ca nu e treaba mea sa ma mai amestec in putinta de a iesi din mizerie si ignoranta… privesc spre o masa din ce in ce mai mare a populatiei sub limita de subzistenta dar si spre megaorgoliile care o genereaza. Imi amintesc de un pseudo filozof care imi spunea pe vremea cand aveam aproape 20 de angajati ca ar fi bine sa multumesc pentru firimiturile ce raman de la acestia si sa-mi bag mintile in cap. Astazi acei ce, cu multa „empatie”, imi mai lasau cateva ceva in urma lor au disparut gratie sistemului care a reusit sa-i duca si sa-i tina intr-o falsa poveste. Privesc spre mai marii lumii, marionete pe sarmele unor filozofii necompatibile cu notiunea de echilibru si ii vad si pe acestia cum incearca sa mai arunce cate o mana de sperante desarte peste multimea care se supune, agitand o cratita goala, implorand sa fie macar colorata de o urma de hrana. Asa au inceput sa decada toate marile imperii si cadrul nu s-a schimbat. Ma intreb ce se va intampla cand si ultimul imperiu de pe Terra va face implozie. Lipsa educatiei si politicile de ingradire, a posibilitatii de acces la aceasta, au transformat miliarde de oameni intr-o masa incomoda pentru cei ce se afla la butoane. Pana si ultima reduta, creativitatea, curand, va fi de domeniul SF-ului, dar despre creativitate si IA voi reveni cat de curand. Ma amuz ca „baietii destepti” nu vad cat de utile le vor mai fi butoanele in ziua cand nu va mai fi energie electrica.

Avem timp sa vedem un munte disparand sub ape si cat vom mai vedea gloante zburand pana cand ele vor fi interzise sau cate urechi sa avem pentru a auzi plansetul fratelui nostru…avem insa credinta ca intr-o zi Binele va triumfa. Astazi Joan Baez ne incurajeaza si ne aminteste ca demersurile spre iubire, lumina si pace nu sunt in zadar.

Astazi, dupa calendarul Iulian, crestinii ortodocsi, pe stil vechi, sarbatoresc Craciunul. Calendarul Gregorian a inlocuit in 1582 pe cel Iulian. Important nu este insa o data ci credinta si speranta ca Bunul nostru Domn va readuce pacea si iubirea pe care foarte multi dintre noi o dorim si o asteptam.