Uncategorized

Fata in fata cu frica…frica bazica de moarte. Oare ne este frica si de viata? Ce facem atunci cand analizam ce se intampla daca… Este frica ce ne incatuseaza dorinta de a experimenta, dorinta de cunoastere, de nou. Fiecare avem propriile limite de confort care ne jaloneaza calea. Falsul „a tot stiutor” este una dintre limite, cu alte cuvinte am descoperit tot ce era de descoperit asa incat ma complac intr-o stare de nepasare, de dolce far niente evident in sensul de a practica nimicultura. Consider ca si in acest caz, lipsa educatiei conduce la un dezinteres masiv. Educatia este exact opusul conceptului stiu tot. Frica ne blocheaza, insa dorinta ne da curajul de a evolua, de a ne inalta de a cuceri treptele cunoasterii.

Neputinta sau nedorinta de a iesi din ignoranta este o plapumioara confortabila pentru ego. Imaginati-va un borcan inchis ermetic din care nu iese nimic si nici nu intra ceva. Acei ce se complac in a se mura in zeama proprie nu se pot vedea si nici nu pot vedea lumea din jur. Exista insa momente cand Cel ce ne iubeste deschide borcanul si vantura zeama, doar, doar…

Consider ca mare parte din nerealizari se datoreaza pierderii constante a rafinamentului, a simtirii faptelor care ne inconjoara, dar mai ales a neputintei de a ne vedea, asa cum suntem, in mijlocul lor. Cel putin in ultimele doua generatii, politicile educationale au fost de a construi tipul de umanoid,teleghidat, a carui burete sa absoarba doar telenovele Los Calientes, de altfel cu un nivel extrem de rafinat, saniuta. Filmele, general violente, pentru a avea succes, sunt realizate in baza unor scenarii foarte stricte, in pasi pe minute. La facultatile de stiinte politice se preda cum sa manipulam si nicidecum sa intelegem ca suntem manipulati. Chiar credeti ca structurile nu au habar de ce se intampla? Involutia se bazeaza pe programe solide. De ce credeti ca nu se studiaza, in scoli, macar notiuni bazice despre arta comunicarii, citirea fetei, limbajul corpului sau multe alte asemenea. Orice incercare de rafinare a simturilor este eliminata. Va propun, astazi, un simplu exercitiu: luati un bol si puneti boabe crude de fasole in el. Concentrati-va sa scoateti, cu o singura mana, un numar prestabilit de boabe, mai mare de zece. Veti descoperi destul de repede ca se poate. Poate intr-o zi veti putea simti si manipularea lor.

Decat sa privim lumea ca ceva iremediabil pierduta, ar fi mai profund sa schimbam, fiecare dintre noi, cat de putin ceva, in mentalitatea noastra. Daca vom repeta la nesfarsit ca ne meritam conducatorii sau ca niciodata nu se va naste cel ce va putea schimba ceva, atunci asa va fi.

O cale pentru a ajunge la Adevar este sa ne constientizam multele greseli si sa invatam cate ceva din fiecare dintre ele.

A alege, de cele mai multe ori, ne pune in dificultate. Ce vom manca astazi poate fi si mai complicat mai ales daca nu dorim ceva procesat, ambalat sau legume crescute fortat. Avem circa 40 zile de gandire, pentru a ne hotari, cu conditia sa ne hidratam corespunzator. Aseara am ajuns intr-un Mall, departe de mine gandul de a petrece timp intr-un astfel de loc, invitat fiind la avanpremiera unui film romanesc. Aglomeratie mare mergand spre sala de proiectie, vorba din batrani, de nu aveai unde arunca o moneda, de cat aur stralucea si de cat de multe si mari au ajuns sa fie etichetele de brand, afisate cu exacerbata „modestie” de cei ce le purtau. Filmul, de altfel premiat la Cannes, a lasat loc la discutii dupa vizionare. Da, confirm ca l-am vazut, l-am inteles, actori minunati, subiectul de maxim interes pentru viitorul nostru incert. Si da am ales sa discut cu sufletul meu care m-a linistit spunandu-mi: -E bine din cand in cand sa mai iesi din bula ta de confort pentru a afla ce sa nu faci…Asa mi-am impartit cina cu sufletul meu.