Oriunde putem manca o paine, insa sufletul se hraneste acolo unde ne-am nascut!
Cu vremi in urma, cand aproape totul parea intr-o ordine cvasi browniana, mi-am propus sa fac o incursiune in viitor, nu pentru a afla cum va fi, ci pentru a ma pregati pentru ce va urma.
Observam cum in jur, din ce in ce mai multi credeau sau chiar erau convinsi, ca totul li se cuvine, ca au dreptul sa, ca daca isi doresc ceva universul se va conforma…. Descopeream un dezechilibru din ce in ce mai accentuat intre smerenie si orgoliu, stare ce nu era de loc confortabila pentru acel moment.
Fiecare clipa era o provocare pentru a intelege lectiile ce ma inconjurau. Desigur inceputul a fost greu: renuntarea la a mai avea dreptatea mea in raport cu ceilalti, vointa de a fi cat mai prezent la ceea ce produc in jur, dorinta de a asculta zumzetul cotidian pentru a rafina mesajele primite.
Poate cel mai important pas, a fost acela de a constientiza diferenta intre a exprima ceva pozitiv sau sub forma de negatie. Cum in primele 10 cuvinte pe care le rostim, punem esenta mesajului, a incepe cu o negatie ne expediaza clar intr-un registru inadecvat.
Un exemplu simplu: Nu stiu ce sa ma fac dar mi-e o frica de moarte…. Dupa ce ca nu stiu ce sa fac imi mai este si frica si nu orice frica, ci frica de moarte.
Va invit sa analizati aceasi idee exprimata altfel: Dorinta de a trai ma face sa ma gandesc la cateva strategii de supravietuire.
In spatele oricarei frici exista o dorinta: Mi-e frica sa nu ma fac de ras/ dorinta clara este de a reusi sau, imi este frica de intuneric / dorinta este de a trai in lumina,
Dar oare invatam ceva atunci cand perseveram in a gresi, in a fi absenti la ce se intampla in jurul nostru, in a absorbi informatii care in loc sa ne intareasca, sa ne pregateasca, nu fac decat sa amplifice fricile, sa produca panica?
Chiar credeti ca informatia are rolul de a-i cauta pe cei pregatiti?
Un exercitiu de imaginatie: A fost o vreme cand Romania era granarul Europei. Probabil, dar era un granar romanesc si sufletul pus de taranul roman se regasea in calitatea boabei recoltate de pe campul ingrijit cu balegar de la vacile noastre. Astazi, da, in continuare, Romania produce mult, dar taranul de odinioara este subventionat si zace la taclale in timp ce adevarate fabrici pe roti aduna boabe chimizate. Oare cei ce vad aceste lucruri, inteleg ca va veni o vreme cand cei ce subventioneaza vor decide ca oamenii sa fie inlocuiti cu roboti? Sa nu uitam ca robotii nu au nevoie de hrana, ei sunt alimentati cu un soft…..
Suntem pregatiti pentru vremurile ce curand vor veni, cand vom primi hrana gratis (a nu confunda cu mancare)? Pentru ca pana la urma cei ce hranesc detin puterea.
Dumnezeu a facut omul din pamant si i-a dat un partener de drum Sufletul. Inteligenta artificiala inlocuieste figuri triste, cu creire spalate, disjuncte de suflete.
Sta in puterea fiecaruia sa inteleaga ce se intampla. Dupa opinia mea, viitorul apropiat a inceput acum 20 de ani.
Exista oare diferente intre iubirea exprimata pentru a fi admirati si iubirea neconditionata, dezinteresata? Minte versus Suflet…