Imi vine greu sa deschid cutia pentru scrisori, din cauza plicurilor cu „aveti de plata” sau a zecilor de copaci transformati in maculatura care ne invita sa aruncam bani aiurea sau sa votam figuri neconvingatoare…
Astazi un plic, mai mare decat cutia, mi-a atras atentia. Stiu ca sunt la zi cu taxele asa incat m-am uitat la expeditor. De mult am inteles ca a trai cu asteptari poate sa fie un adevarat bumerang. Sincer, priveam numele expeditorului si nu stiam carui fapt datorez aceasta corespondenta. Am desfacut cu oarecare emotie plicul si am ramas uimit. Continutul era o scrisoare de multumire pentru un modest ajutor trimis pentru a fi folosit in proiectele desfasurate de ASOCIATIA INSTITUTUL BUCOVINA.
Recunosc, de mult timp, mi-am propus sa scriu despre proiectele mele dar consideram ca totul putea sa fie de fapt o forma mascata de hranire a egoului. Aceasta scrisoare insa m-a convins ca de fapt proiectele mele erau proiectele noastre. Poate, chiar mai mult, o inlantuire fericita de situatii care au permis ca acele produse sa ajunga de la cei ce le-au creat, realizat , din tari si continente indepartate la Bucuresti apoi la beneficiari.
De ani buni pun suflet in proiecte speciale in care sunt angrenati foarte multi OAMENI. Voi prezenta in aceasta rubrica ” intalnirile” pe care Divinitatea mi le-a daruit, ocazii unice prin care sa putem fi utili semenilor nostri.
Scopul prezentarii acestor proiecte este de a construi punti intre entitatile care desfasoara proiecte sociale si OAMENI, suflete frumoase, care vor sa ajute, sa se implice. Veti gasi datele de contact a persoanelor care se ocupa, asa incat acest site va fi doar o fereastra deschisa, o modesta calauza.
Multumesc anticipat fiecareia si fiecaruia, dintre dumneavoastra, care se va alatura unui proiect. Totodata, va rog, daca cunoasteti astfel de proiecte, scoli din zone defavorizate, unitati speciale pentru persoane cu dizabilitati, camine pentru batrani, sa ne dati de stire cu speranta ca vom putea sa ne facem utili.
Cu multumiri, lumina, incredere si iubire,
Nicolae Tataranu