DarNicu'

Multi considera ca nu exista cale de a te elibera din inchisoarea construita de altii. Mereu de vina sunt ceilalti. Oare cand ne lasam in mainile altora nu ne putem si asuma acest lucru? De unde vine linistea de a invinui pe ceilalti daca nu din propriul ego.

In dorinta de a avea o plapumioara calduta, multi ajung sa ridice adevarate ziduri pentru a se apara de intentiile mai putin intelese ale celor din jur. Odata ridicate, ele se transforma in fortarete, din care, constructorii lor inteleg sa decida, sa conduca, sa dicteze.

Parcurgem o perioada in care nevoia de a pune binele pe primul plan, pentru multi, este inlocuita cu o stare de frica, cu o zona de „confort” din care e greu sa iesim chiar daca unii constientizeaza ca acest demers nu este de loc benefic. Media „ajuta” din greu la mentinerea acestui cadru, „superlativizand”, ridicand la rang de ciclon orice „vant” informational. Libertatea alegerii apartine fiecaruia asa incat fiecare va putea sa decida cum ii este mai comod. Totusi, una este sa construiesti pe stanca si alta pe nisip.

Linistea o putem gasi in mijlocul naturii dar si intr-un coltisor linistit al camerei. „Ci tu, cand te rogi, intra in camaruta ta, incuie-ti usa si roaga-te Tatalui tau, care este in ascuns, si Tatal tau care vede in ascuns iti va rasplati.” Matei6:6

Viza spre libertate poate fi obtinuta relativ usor. Important este motivul pentru care solicitam aceasta viza. Libertatea este in interiorul nostru si nicidecum in afara. Pe zi ce trece planeta este cuprinsa de flacarile intunericului. Fiecare dintre noi poate face acest pas care ne ajuta sa primim si sa daruim iubire. Sufletul ne da aripi pentru a putea sa ne ridicam.

Fiecare clipa ne poate fi calauza spre locuri speciale unde putem gasi iubire. Exista un loc inconjurat de ape unde, chiar daca furtuna nu permite circulatia vapoarelor, poti afla linistea…..

Am fi putut sa dormitam caldut intr-o lume linistita. Totusi ne aflam in aceasta lume speciala, dificila dar care ne ajuta sa evoluam in fiecare secunda prin fiecare lectie pe care o primim si o constientizam.

Cand facem primii pasi pe cale,orgoliul ne spune cat de tari si importanti suntem. Incepem apoi sa descoperim si avem impresia ca am inceput sa stim. Dar pe masura ce inaintam si acumulam informatii si experienta constientizam,de fapt, cat de putin stim.

Fiecare dintre noi doreste sa schimbe lumea, unii in campii acoperite de curcubee, altii in deserturi si ruine. Pentru a schimba lumea primul pas este sa ne schimbam fiecare in interior. Multi spun ca nu au timp si continua sa se inveleasca cu o plapuma meschina care nu poate insa acoperi falsa problema. Chiar daca avem impresia ca nu vom reusi singuri, vom intalni din ce in ce mai multe momente si oameni cu aceleasi idealuri. De unde stii ca in vagonul de metrou in care te afli nu mai exista inca 2-3 care au aceleasi proiecte.

Postul poate fi un moment de bucurie, in care sa ne gandim la cei foarte multi, singuri, bolnavi, saraci, sa le trimitem un gand benefic. Pot fi oameni saraci material care insa prin generozitatea lor spirituala pot trimite ganduri de iubire si incurajare pentru toate fiintele ce traiesc pe aceasta planeta. Generozitatea materiala, in special cea excesiva, de parada, nu face decat sa alimenteze in continuare egourile. Ce tare sunt pentru ca am impartit bani sau mancare in stanga si dreapta.