Am promis câte o poveste din când în când și mă țin de cuvânt….
Un discipol și-a întrebat Maestrul ce și cum poate face pentru a fi ca el! Acesta l-a invitat pe discipol să se așeze în fața sa, pentru că dorește să-i arate CALEA.
Se anunța o zi caniculară. Tânărul discipol era neliniștit și nerăbdător să-l asculte pe Maestru. Acesta nu dădea semne să înceapă. Stătea cu ochii închiși și nici o tresărire nu putea fi văzută pe fața sa. După ceva timp, soarele a început să-și trimită mângâierile asupra celor doi. Maestrul era de neclintit în timp ce discipolul se plictisise numărând minutele care treceau. Broboanele de sudoare își făcuseră apariția pe tâmplele învățăcelului, iar agitația îl cuprindea. Picăturile se prelingeau acum pe spate, iar mintea cârâia: „Ce să fac, îmi vine să mă scarpin! Și n-au trecut decât 2 ore!” Privea cât de încet se mișca soarele pe boltă. A simțit o muscă care se desfăta pe balta de transpirație de pe fața sa, invitându-și suratele la ospăț.
Disperat, tânărul se gândea dacă mâinile îi vor ajunge pentru a goni zecile de insecte care, paradoxal, veneau toate la el. Maestrul continua să fie neclintit.
Soarele ajunsese la amiază, iar discipolul se gândea ce bine va fi la apus, când soarele se va duce la culcare, dar și-a amintit câți țânțari sunt seara! Mintea îi bâzâia mai tare decât orice insectă și îl întreba de ce stă acolo și suportă toate acestea, ce crede el că va putea opri soarele în loc sau să trimită soarele la culcare dacă va fi precum Maestrul?
În acel moment, a avut o sclipire. Primul pas: nu soarele se mișcă pe boltă, deci nu soarele e responsabil de starea lui de disconfort! O parte din mintea sa, cea creativă, a început să analizeze situația.
Tânărul și-a îndreptat atenția către interiorul său, realizând că până în acel moment exteriorul îi dictase trăirea. AVEA dureri de cap provocate de soare, AVEA ochii iritați de transpirație, AVEA o durere îngrozitoare de spate, AVEA mâncărimi pe față de la insecte…Dar își revăzu ținta interioară: SĂ FIE precum Maestrul!
Atunci a închis ochii și vântul trecându-i peste față, a început să-l răcorească și să alunge insectele!
Un discipol și-a întrebat Maestrul ce și cum poate face pentru a fi ca el! Acesta l-a invitat pe discipol să se așeze în fața sa, pentru că dorește să-i arate CALEA.
Se anunța o zi caniculară. Tânărul discipol era neliniștit și nerăbdător să-l asculte pe Maestru. Acesta nu dădea semne să înceapă. Stătea cu ochii închiși și nici o tresărire nu putea fi văzută pe fața sa. După ceva timp, soarele a început să-și trimită mângâierile asupra celor doi. Maestrul era de neclintit în timp ce discipolul se plictisise numărând minutele care treceau. Broboanele de sudoare își făcuseră apariția pe tâmplele învățăcelului, iar agitația îl cuprindea. Picăturile se prelingeau acum pe spate, iar mintea cârâia: „Ce să fac, îmi vine să mă scarpin! Și n-au trecut decât 2 ore!” Privea cât de încet se mișca soarele pe boltă. A simțit o muscă care se desfăta pe balta de transpirație de pe fața sa, invitându-și suratele la ospăț.
Disperat, tânărul se gândea dacă mâinile îi vor ajunge pentru a goni zecile de insecte care, paradoxal, veneau toate la el. Maestrul continua să fie neclintit.
Soarele ajunsese la amiază, iar discipolul se gândea ce bine va fi la apus, când soarele se va duce la culcare, dar și-a amintit câți țânțari sunt seara! Mintea îi bâzâia mai tare decât orice insectă și îl întreba de ce stă acolo și suportă toate acestea, ce crede el că va putea opri soarele în loc sau să trimită soarele la culcare dacă va fi precum Maestrul?
În acel moment, a avut o sclipire. Primul pas: nu soarele se mișcă pe boltă, deci nu soarele e responsabil de starea lui de disconfort! O parte din mintea sa, cea creativă, a început să analizeze situația.
Tânărul și-a îndreptat atenția către interiorul său, realizând că până în acel moment exteriorul îi dictase trăirea. AVEA dureri de cap provocate de soare, AVEA ochii iritați de transpirație, AVEA o durere îngrozitoare de spate, AVEA mâncărimi pe față de la insecte…Dar își revăzu ținta interioară: SĂ FIE precum Maestrul!
Atunci a închis ochii și vântul trecându-i peste față, a început să-l răcorească și să alunge insectele!