Flowers in Chania

Singuratatea o falsa problema?

light city people night
Photo by Adam Borkowski on Pexels.com

Am auzit de mii de ori: Sunt singur, imi este frica de singuratate!

A ne crede singuri este strategia mintii de a dicta sa ne cautam jumatatea, de fapt o manipulare in folosul ei. “Iubirea” de la baza piramidei existentiale este expresia fricii de singuratate. Cand crezi ca nu mai esti singur, ca ti-ai gasit jumatatea, de fapt mintea te face sa crezi ca nu mai esti singur, te face sa crezi ca ai gasit un rost, un sens ca umplerea acestei singuratati apeland la o alta persoana inseamna ceva. Confuzie imensa: Te iubesc! fac atatea pentru tine si care este raspunsul tau? E o forma de sclavie rafinata inceputul unui drum, in care ego-ul isi satisfice nevoia de a conduce, de a controla. Oare de ce nu alegem sa intelegem ca nu suntem niciodata singuri, ca entitati de lumina au permanent grija de noi (oare stim sa le multumim?). Desigur, daca alegem sa nu ne dorim salvarea din interiorul nostru, vom alege calea catre exterior si atunci vom cauta sa umplem falsele goluri dictate de minte.

Ati calatorit vreodata noaptea in vis plutind printre astre? Ati avut nevoie in acele momente de companie sau mai degraba, cand ati revenit la fricile cotidiene pentru o clipa, ati putut constientiza notiunea de “singuratate” care ne blocheaza zborul spre nonminte?

Daca am fi impliniti, intregi, nu am avea nevoie de altcineva sa ne completeze. Cei care insa isi cauta o viata intreaga jumatatea, poate la sfarsitul drumului vor intelege cata energia au consumat inutil pentru a face jocul mintii.

A sti sa gestionam armonios o relatie de cuplu, relatia cu copii, parintii, prietenii, nu are la baza umplerea unui gol, ci punerea in comun a unor valori, emotii, hranindu-ne cu mesajele benefice primite de la ceilalti, daruindu-le la randul nostru inzecit. Devenind un releu pentru retransmisia luminii si iubirii, universul va lucra in favoarea noastra si toate celelalte le vom primi pe deasupra. Si asa, incet, incet, daruind neconditionat, vom  raspandi si planta semintele iubirii in tot universul. Atunci vom simti ca nu suntem singuri si vom putea multumi existentei. Cate zambete am oferit astazi, cate maini am intins celor ce solicitau ajutor. Nu e necesar sa vedem cati bani avem seara. Contul nostru a fost deschis din prima clipa cand am fost binecuvantati cu lumina acestei planete si depinde doar de noi ce acumulam in cont. La banca la care am fost arondat nu exista robor, robit ci doar niste figuri luminoase care imi fac semn ori de cate ori faptele mele bune au fost trecute in registrele lor.

Una e sa cautam parteneri de drum si cu totul altceva e sa credem ca avem nevoie de o alta persoana pentru a umple un gol indus de minte.

Lasă un răspuns

%d blogeri au apreciat: