Pierdere de energie, timp, rateuri, violenta! Tandemul minte-ego stie foarte bine sa se apere:
“- Imi spui tu mie (toate canalele de ascultare sunt blocate)”
“- Eu care de ani de zile asta fac, vii tu sa…., stiu eu mai bine” (si in acest caz ascultarea e zero dar exista si o expunere mai vizibila a ego-ului)
“- Vorbim maine sau te sun eu” (amanare sinedie pentru a proteja ego-ul de o situatie amenintatoare)
Blocajul canalelor de ascultare indica lipsa de constientizare a discutiei, a faptului ca ascultatorul nu este prezent si nu observa, nu cadreaza, neputand realiza ansamblul situatiei in care se gaseste.
“- Asa sunt eu! (urmat de multe ori si de o coada nepoliticoasa: – daca nu-ti convine….)”
Aceste cateva exemple arata de fapt disponibilitatea tinzand spre zero a ascultatorului, de a fi receptiv la altceva decat la tiparele deja existente (insusite).
Refuzul de a accepta o cat de mica deschidere a simtirii, a rafinarii informatiei, a incerca ceva nou pana la urma, a iesirii din ignoranta in care mintea si ego-ul ne tin captivi, este de fapt definitia pe scurt a falsei credinte “Eu stiu!”.
Trist e ca ne amagim. In realitate, nu stim nimic. Posibil sa fie obositoare sau chiar dureroase aceste cuvinte.
Va invit sa inspirati adanc si sa urmariti de cate ori folositi “EU” in comunicarile voastre verbale si nonverbale. Daca sezizati, va propun un exercitiu de vointa si analizati cum ar fi fost mesajul fara “EU”. Inceputul e infernal, poate foarte greu, dar dizolvarea EU-lui este calea spre adevarata, profunda smerenie. Daca le-am sti pe toate, ce farmec ar mai avea ziua de maine, unde ar mai fi bucuria de a descoperi linistea din adancul sufletului.
“- Stiu eu mai bine!”
Maine ma trezesc, ma cert cu cei din jur, pentru a-mi marca teritoriul, ma urc in masina si incep sa eman sunete nefiresti la adresa celor din trafic si in sfarsit ajung la locul de munca. Care e pretul? Ajung deja “capsat” si vars tomberonul, deja plin, in capul celorlalti. Si nu e decat 10 dimineata.
Sa facem o incercare! Inspiram adanc si urmarim in ce registru verbal si nonverbal, ne adresam dimineata, celor din jur. Poate un multumesc si o mica rugaciune nu strica. Sa oferim lumina si iubire celor cu care ne intalnim, indiferent daca ii cunoastem sau nu. Zambetele chiar nu costa si in sfarsit, ajungand la locul unde petrecem cel putin opt ore pe zi din viata, e posibil ca atitudinea noastra luminoasa sa-i demoralizeze pe cei ce cauta pretexte de discutii neprincipiale.
Dar fiecare e liber sa-si aleaga Calea.