
Cu multi ani in urma, la targul de la Nuerenberg, am avut placerea sa-l cunosc pe creatorul jocului de strategie Oraia. Mi-a propus o partida, dupa ce mi-a prezentat regulile jocului. Nu mica i-a fost mirarea cand si-a dat seama ca voi castiga.
– Cum ai reusit? sunt cateva minute de cand ai aflat cum se joaca si iata ca, eu autorul jocului, realizez ca am pierdut.
Am avut acest flash-back, pentru a oferi o posibila explicatie despre cum putem pacali mintea in jocul pe care ea ni-l propune, pentru a-si sustine partenerul de drum – ego-ul.
Iesirea din captivitatea mintii o putem face, da, cu insasi mintea. Va invit sa facem un stop cadru intre doua puseuri ale mintii. Ce simtiti, ce vedeti (cu ochii sufletului) in acest moment de liniste? Da, aceasta este poarta de intrare catre interior. O minte care bazaie, o face tocmai pentru a ne impiedica sa o transcedem. Linistirea mintii este un rafinament pe care il dobandim din clipa in care am decis sa nu mai asistam impasibili la spectacolul ei. In acest moment suntem constienti de ce-si doreste ea si de fapt, care este destinatia noastra. Si daca mintea nu se opreste, atunci putem sa o ajutam gandindu-ne la ceva relaxant. Inchidem ochii si ne imaginam ca suntem intr-o padure in care trilurile pasarilor ne umplu existenta. Inspiram acest moment, constientizam si expiram bazaiala mintii. La fel de bine, putem spune o rugaciune sau un simplu multumesc pentru acel moment de constienta.
Va invit deci sa invatati sa va pacaliti mintea, sa jucati un joc echilibrat in care e util cate o data, sa o mai lasam si pe dumneaiei sa castige.