Au trecut 30 de ani! Parca au fost doar 30 de clipe, sau cadrele filmului unei vieti?
Soarele mangaia albastrul apei golfului Saronic, invitand vantul sa racoreasca pe cei ce coborau de la Parthenon spre Plaka. Asemeni unui caleidoscop, pravaliile agorei indemnau turistii sa petreaca clipe feerice, printre zecile de mii de maruntisuri si suveniruri etalate. Muzica, combinatia de voci, baglamasuri, zaruri de la jocurile de table, ela, kalimera, filos mou, parakalo, yassou, intregeau pointilistic tabloul.
Un mic intrand din strada principala, ceva mai linistit, gazduia o masa la care doi greci cu sufletele vesnic tinere, poate doar putin adusi de greutatea anilor, dar tinuti in putere de paharutele cu tsipouro, jucau table. In stanga si dreapta, se aflau magazinutele lor, mari cat sa intre maximum 2-3 persoane. Cel din dreapta oferea mii de pietre, coliere, bratari, iar cel din stanga, milioane de accesorii pentru margelit. Eu si Monica, am fost fascinati si rapiti de tablou si de ineditul marfurilor. Am urmarit, pret de minute bune, spectacolul si valsul negustori- cliente. Doamnele intrau, luau un cosulet in forma de bol si se pierdeau in aceea lume mirifica. Jocul de table continua nestingherit. Cand alesul maruntisurilor lua sfarsit, batranul grec arunca o privire, sa vada cat de plin este cosuletul, cerand si aruncand zarul exclama: -Astazi pentru dumneavoastra doar 35 de drahme…
Am cumparat imediat ideea, gandindu-ma ca peste multi ani cand voi ajunge si eu la varsta lui, sa-mi petrec pensia la fel. Atunci, nu puteam realiza cat de repede va veni acea zi.
Am plecat cu ganduri si imediat am realizat ca marfa din acel magazin provenea de undeva, dar de unde? Cativa zeci de metri mai departe, un tanar scria mesaje pe boabe de orez, le baga in tubulete din sticla si le definitiva, in forma de colier sau bratara. Am comandat si noi cateva piese iar la sfarsit, foarte amabil, ne-a oferit adresa de unde cumpara materialele.
Am luat un taxi si iata-ne in fata unei usi, dincolo de care ne astepta un alt tablou si mai grandios. Sute de box-uri pline cu tot ce ne puteam sau nu, inchipui, legat de margelit. Acolo am lasat prima mie de drahme care avea sa fie biletul de intrare la un film care nici acum, dupa 30 de ani, nu s-a sfarsit.
De la biletul de 1000 de drahme, pana la biletul de avion pentru a zbura in China, nu a mai trecut mult. Uimitor cat de repede am ajuns sa umplem magazinul Casa Retro cu peste 40000 de repere pentru craft si un depozit cu sute si sute de box-uri. Cand au trecut 30 de ani? Interesant cum niste cadre dintr-un film al secolului trecut, s-au copiat pe ecranul laptopului. Batranul grec din Plaka se uita zambind la noi, de sus, probabil multumit ca cineva a dus ideea sa mai departe, iar Monica si cu mine, cu sufletele vesnic tinere, eu poate un pic mai adus de greutatea anilor, ne gandim cu drag la acea zi si ii facem un semn discret, cu ochiul, batranului din Plaka.
In fata sta masa cu cutia de table, doamnele cerceteaza minutios colturile pline de minunatii din magazin, Monica butoneaza calculatorul in demersul comertului online, iar eu astept ziua cand o tanara pereche ne va trece pragul si ne va intreba : care este povestea acestui magazin…..
Va urma….